EXCLUSIV. Interviu cu Ovidiu Axinte, românul care a arbitrat în Turneul Celor 4 Trambuline

În urmă cu o lună, în etapele de Cupă Mondială masculină și feminină de la Garmisch-Partenkirchen, în turnul arbitrilor s-a aflat și reprezentantul României, Ovidiu Axinte. A fost pentru prima dată în istorie când un român s-a aflat printre cei care jurizează întrecerile unei etape din cea mai importantă competiție din săriturile cu schiurile, Turneul celor Patru Trambuline.

În exclusivitate, Ovidiu a acceptat să răspundă pentru Schiuri în Zbor la câteva întrebări referitoare la începuturile carierei sale de arbitru internațional, câteva detalii tehnice interesante „de culise”, dar și despre experiența legată de „Săritura noului an”: etapa de Anul Nou de la Garmisch-Partenkirchen, Germania.

  • Spune-ne cum a început pasiunea ta pentru sărituri cu schiurile și de cât timp urmărești acest sport?

De când eram mic, nu mai tin minte 5-6 ani, mă uitam la televizor la sărituri cu schiurile. Pe timp de iarnă, ieșeam cu schiurile și ne improvizam trambuline pe pârtiile de lângă casă. Ne imaginam că suntem sportivi adevărați, fiecare avea idolul lui, pentru mine, de exemplu, a fost Martin Schmitt.

  • Cum ai făcut “saltul” de la pasiune la carieră? Cum ai ajuns să fii arbitru?

Cumnatul meu a văzut ca îmi plac săriturile și m-a înscris la un antrenor, începând astfel oficial acest sport. Nu am făcut o perioadă foarte lungă, doar aproximativ 3 ani, neavând o constituție optimă☺ .

După ce m-am lăsat, am continuat să fiu aproape de sport, astfel am și aflat că se organizează un curs pentru arbitrii, ținut de domnul Munteanu Octavian. Asta se întampla prin 2010-2011, iar după doi ani am fost înscris pentru a deveni arbitru internațional. Ca și candidat, poți arbitra în competițiile internaționale locale (FIS Cup, Alpen Cup, etc). În 2013, datorită unei conjuncturi (un arbitru nu a mai putut participa) am reușit să îmi dau examenul practic la Râșnov în cadrul FOTE, iar în 2014 am dat și examenul teoretic, primind astfel licența de arbitru internațional. Prima mea competiție a fost la Ljubno, în Cupa Mondială feminină, în 2015, iar de atunci au urmat mai multe locații (Wisla, Lahti, Villach, Titisee-Neustadt, etc).

  • Ce înseamnă să fii arbitru și câți arbitri internaționali există în acest moment în România?

Ce înseamnă să fii arbitru este greu de zis, dar pot să vă spun că trebuie să fii obiectiv, să reacționezi și să gândești super rapid.

Avem trei categorii de arbitri: arbitri de stil, arbitri de lungime și starterul.

Starterul este omul de legatură între sportivi și juriul competiției.

Arbitrii de lungime măsoară lungimea zborului de la masa trambulinei pana in zona in care ambele picioare au atins solul.

Arbitrii de stil analizează o săritură din trei perspective: zbor, aterizare și ieșire. Avem pentru fiecare fază în parte o serie de depunctări (ex: mișcarea mâinilor în zbor, aterizarea pe 2 picioare în locul telemark-ului, etc).

În acest moment, în România există șase arbitrii internaționali (Cacina Valentin, Chindriș Ștefan, Balazs Andrei, Grosz Willhelm, Corboș Sabin și eu).

  • Pe scurt, cum poți să devii arbitru?

Dacă discutăm de arbitru național, trebuie să participi la un curs teoretic și practic, urmat de un examen teoretic.

Dacă discutăm de arbitru internațional, trebuie să practici minim 2 ani ca arbitru național, după care să te înscrii la cursul internațional, care durează 2 ani. Susții cele două examene, cel practic și cel teoretic, după care primești licență.

  • Recent, prin participarea în etapele de la Garmisch-Partenkirchen ai devenit primul arbitru român care oficiază în etapele Turneului Celor Patru Trambuline. Care este sentimentul?

Nu am tratat competiția într-un mod special, dar pot să vă spun că a fost o atmosferă incredibilă. Aflasem de când am ajuns că s-au vândut toate biletele și se asteaptă cca 25.000 de oameni. 

În schimb, este cred cea mai urmărită etapă la TV și dacă te gândești la asta simți o presiune enormă care te apasă. Presiunea a venit și datorită schimbărilor de regulament din punct de vedere al modificării sistemului de depunctare al evoluțiilor.

Dar totul a decurs foarte bine, am reușit să discutăm înainte de competiție între noi și să ne aliniem asupra schimbărilor, lucru care ne-a ajutat.

  • În ce constă pregătirea înaintea unei etape? Cum arată programul unei zile din punctul de vedere al unui arbitru?

Un arbitru trebuie sa fie pregătit mereu. Nu există o pregatire specială înaintea unei etape. Totul începe de la ședința tehnică, unde este anunțat programul oficial și dacă intervin modificări. Tot timpul îmi place să fiu la bază cu 1-2 ore înainte pentru a face un tur de bază. Dar ca arbitru ești obligat să fii în turn cu 30 de minute înaintea competiției. De acolo totul decurge normal…

  • Care sunt aspectele pe care trebuie să le urmărești în notarea evoluțiilor și cum comentezi modificările introduse de FIS de anul trecut?

Ca arbitru de stil urmărești trei zone, astfel:

  1. Zborul (maxim 5 puncte depunctare) – (din momentul desprinderii, până aproape de momentul aterizării) – iar aici ai o serie de depunctări pentru mișcarea brațelor, schiurile nu sunt paralele, poziția de zbor nu este una dinamică, etc.
  2. Aterizarea (maxim 5 puncte depunctare) – (ultima parte de zbor, numită pregătirea aterizării, aterizarea efectivă și următorii 5-10 metri) – aici, în funcție de tipul aterizării sunt mai multe variabile. De exemplu, pentru o aterizare în telemark, depunctările se duc până la 2 puncte, dacă discutăm de o aterizare normală pe două picioare paralele, depunctarea pleacă de la 3 puncte în sus. Pe lângă aceasta, mai avem depunctări pentru poziție, dacă sportivul are posteriorul lăsat jos, mâinile nu sunt paralele cu solul, etc.
  3. Ieșirea (maxim 7 pct depunctare) – (de la aterizare, până la linia de „depunctare”) – aici analizăm dacă sportivul are deficiențe mici sau mari, schiurile sunt pe cant, atinge cu una, două mâini, cu alte părți ale corpului, sau dacă sportivul a căzut.

Modificările de regulament consider că erau necesare, dar simt că nu sunt implementate în forma finală. Le lipsește ceva, respectiv schimbarea depunctării maxime pe zona de aterizare.

  • În mare măsură, ne-ai cam explicat ce face un arbitru și cum este evaluată o evoluție la stil. Ca arbitru, bănuiesc că ești evaluat la rândul tău…

Categoric! Fiecare competiție este analizată din mai multe perspective. Una este cum ai arbitrat față de restul colegilor arbitri. A doua și cea mai importantă este analiza statistică, unde prestanța ta ca arbitru este analizată la sânge. Cum ai notat fiecare națională în parte, cum notezi în funcție de clasament. De exemplu, nu e tot una să ai o greșeală la un sportiv de top 5 raportată la un sportiv din top 30. La final, primești un calificativ, iar dacă abaterile sunt foarte grave, vei fi „pedepsit” o perioadă de minim 6 luni, chiar unul sau două sezoane. Ești, de asemenea, analizat dacă ești părtinitor cu națiunea ta sau dacă îi „arzi” pe alții.

  • Ai arbitrat ultima întrecere de sărituri cu schiurile din 2024 și prima din 2025. Cum s-a resimțit atmosfera festivă printre elita lumii săriturilor cu schiurile?

Pentru mine a fost interesant, petrecerile de revelion în Germania se termină foarte repede. Oricum nu puteam sta foarte mult deoarece a doua zi aveam competiție. Este o experiență foarte interesantă să stai la aceeași masă cu atâtea naționalități diferite.

Turnul arbitrilor de la Garmisch
  • România este reprezentată de mulți ani în competițiile feminine de Daniela Haralambie, în vreme ce la masculin am fost reprezentați în calificările ediției din acest an de Daniel Cacina și Mihnea Spulber. Ce perspective privind dezvoltarea săriturilor cu schiurile în România vezi pentru viitorul apropiat?

Am încredere în sportivii români, fiecare sportiv are perioade foarte bune și mai puțin bune, în funcție de perioada în care își calculează să atingă maximul de formă.

  • În încheiere, ca părere personală, cum crezi că se poate dezvolta acest sport în România?

Când eram eu mic, veneau foarte des antrenorii la școală și căutau să recruteze sportivi, acum simt că nu se mai întâmplă asta. Ca să poți să ai o bază de selecție îți trebuie un volum mare de copii. Din păcate, și vremurile se schimbă iar acum copiii se orientează mai mult către alte sporturi. Va trebui promovat sportul cât mai mult și să ne susțină și vremea în acest sens.