Cea de-a 73-a ediție a Turneului Celor Patru Trambuline va începe sâmbătă, 28 decembrie în mod tradițional pe Schattenbergschanze din Oberstdorf.
Până pe 6 ianuarie, Oberstdorf, Garmisch-Partenkirchen, Innsbruck și Bischofshofen, vor fi gazda, la fel ca în fiecare sezon, a celei mai spectaculoase perioade din cadrul Cupei Mondiale.
4 trambuline, 2 țări, o trecere între ani și un trofeu, Vulturul de Aur, ne așteaptă la finalul încă unei ediții a celebrului Turneu de la Cumpăna dintre ani.
Etapele sunt celebre deoarece se desfășoară în sistem KO, prin 25 de perechi stabilite în urma ședințelor de calificare. Din cele 25 de perechi se califică în manșa secundă câștigătorii acestora, alături de cei mai buni cinci învinși. Sportivul cu cel mai bun punctaj acumulat în cele patru etape individuale câștigă Vulturul de Aur, trofeul acordat învingătorului.
Istoric
Prima ediție a turneului avea loc după Al Doilea Război Mondial, în anul 1953, fiind câștigată de austriacul Sepp Bradl. A fost singura ediție desfășurată pe parcursul unui singur an, următoarele desfășurându-se la trecerea anilor, în cele mai multe rânduri, “săritura dintre ani” având loc la Garmisch-Partenkirchen.
Aspecte interesante și recorduri:
- Finlandezul Janne Ahonen deține recordul de victorii în turneu, cu 5 trofee obținute (ultima în sezonul 2007/08).
- Tot Ahonen, alături de cehul Jakub Janda, au reușit în sezonul 2005/2006 o performanță unică: la finalul celor patru etape au avut punctaj egal, împărțindu-și victoria finală.
- Norvegianul Bjorn Wirkola și germanul Jens Weissflog dețin recordul de victorii individuale în etapele turneului (10 victorii fiecare).
- Germanul Sven Hannawald a reușit la ediția cu numărul 50 a turneului (2001/02) să câștige toate cele patru etape ale turneului, fiind primul sportiv care reușește acest lucru. Ulterior, performanță a fost egalată de polonezul Kamil Stoch (2017/18) și de japonezul Ryoyu Kobayashi, un an mai târziu.
- Ryoyu Kobayashi este singurul săritor care a obținut Vulturul de Aur atât cu victorii în toate etapele, cât și fără să obțină vreo victorie de etapă (2023/24).
Trambuline
Oberstdorf
Schattenbergschanze este poate cea mai reprezentativă locație, deoarece este punctul de start al turneului, și totodată trambulina cu cea mai mare capacitate. 27000 de locuri este capacitatea trambulinei din Bavaria, de obicei în regim sold out atât în calificări, cât și în etapa propriu-zisă, ceea ce face ca atmosfera să fie una de excepție. Având punctul K la 120 metri și dimensiunea la 137 metri, recordul trambulinei îi aparține din 2003 norvegianului Sigurd Pettersen, fiind unul din cele mai vechi din circuit.
Garmisch-Partenkirchen
Große Olympiaschanze găzduiește în mod tradițional Săritura noului an, cu calificările având loc în 31 decembrie iar etapa pe 1 ianuarie. A organizat Jocurile Olimpice de Iarnă din 1936 și a fost renovată ultima dată în 2007. Are punctul K la 125, dimensiunea la 142 de metri și recordul la 144, stabiliți în 2021 de polonezul Dawid Kubacki.
Innsbruck
Bergiselschanze din Innsbruck este cea mai mică trambulină din turneu, fiind celebră pentru forma atipică, ce aduce mai degrabă cu un ceaun. Este locul de trecere în Austria al turneului. Are capacitatea de 26000 de locuri. Este o trambulină încărcată de istorie, fiind inaugurată în 1930, a găzduit două ediții de Jocuri Olimpice, în 1964 și 1976 și mai multe de Campionate Mondiale. Este recunoscută datorită distanței mici dintre punctul K, 120 metri, și dimensiune, 128 metri. Recordul îi aparține din 2015 austriacului Michael Hayboeck, 138 de metri. Nu este trambulina pe care se poate câștiga turneul, dar categoric este trambulina pe care se poate pierde, fiind o trambulină extrem de dificilă, în special în condiții grele de vânt, așa cum a mai fost cazul de-a lungul anilor. De altfel, edițiile din 2008 și 2022 au rămas cunoscute ca fiind “turneul celor 3 trambuline”, întrucât etapele de la Innsbruck au fost anulate și reprogramate la Bischofsofen, din cauza problemelor meteorologice.
Bischofshofen
Paul-Ausserleitner-Schanze este punctul final al Turneului, singura trambulina naturală dintre cele patru. A fost inaugurată în 1947 și reconstruită în 2004. Este totodată și cea mai mare dintre trambuline, cu punctul K la 125 de metri, dimensiunea la 142, și recordul de 145 de metri, deținuți din anul 2019 de polonezul Dawid Kubacki.
Favoriți
Germanii speră ca, după o pauză de 23 de ani, de la Hannawald încoace, să readucă acasă Vulturul, și sunt îndreptățiți să o facă, în primul rând prin Pius Paschke, liderul clasamentului Cupei Mondiale, care a obținut 5 victorii din 10 etape individuale. În scădere de turație însă la Engelberg, cu locurile 10 și 18, rămâne de văzut dacă poate menține forma din primele etape și dacă se poate bate pentru trofeu. Andreas Wellinger și Karl Geiger pot aduce și ei victoria germanilor, însă dată fiind forma celor doi, o victorie finală ar reprezenta mai degrabă o surpriză.
Austria dă, cel puțin pe hârtie, cele mai mari șanse la victorie, întrucât numeroși săritori din cealaltă țară gazdă a competiției au dominat podiumurile etapelor de Cupă Mondială. Jan Hoerl și Daniel Tschofenig au mers umăr la umăr, fiecare venind după câte o victorie și un loc 2 la Engelberg, prin care s-au apropiat periculos de Paschke în Cupa Mondială. Stefan Kraft, sportiv cu mare experiență în spate sau revelația din echipă, Maximilian Ortner, sunt alte nume care se bat la victorie.
Lupta pare a fi una între componenții țărilor gazdă, dar în care poate intra și elvețianul Deschwanden, aflat la cel mai bun sezon al carierei si cu mai multe podiumuri. Elvețianul a ajuns la maturitatea sportivă necesară să ducă un turneu de anduranță și este de anticipat că va obține un rezultat final foarte bun. Norvegienii își pun speranțele principale în revelația Kristoffer Eriksen Sundal, și mai puțin în numele deja consacrate, precum Marius Lindvik și Halvor Egner Granerud. Granerud a reușit victoria acum două ediții cu victorii în trei din cele patru etape, însă pare departe acum de a emite pretenții pentru victorie. În aceeași situație este și Ryoyu Kobayashi, actualul deținător al Vulturului. Japonezul nu este printre favoriți în acest an, însă este la o vârstă care îi permite să viseze la recordul de victorii al lui Ahonen.
Absenți
De la startul celei de-a 73-a ediții a turneului lipsesc o serie de nume importante, însă ne vom concentra pe trei dintre ele:
- Kamil Stoch – marele campion polonez nu a fost inclus în lotul pentru turneu din cauza rezultatelor modeste din acest sezon. Kamil este triplu câștigător al Vulturului de Aur, în 2017, 2018 (cu Grand Slam) și 2021, și, deși nu se lupta la victorie în acest sezon, era un nume pentru istoria acestei competiții. Lipsa lui este însă justificată. În ultimele etape, antrenorul Thomas Thurnbichler a făcut “rotație” cu numele grele, Stoch, Zyla și Kubacki, lăsându-i acasă sau trimițându-i în Cupa Continentală. Au fost preferați în locul lor mai tinerii Pawel Wasek, Aleksander Zniszczol și Jakub Wolny, mai în formă în această parte a sezonului.
- Manuel Fettner – experimentatul săritor austriac legitimat chiar la clubul din Innsbruck nu a avut cel mai bun start de sezon, având doar două clasări în top 10 în acest sezon, un loc 9 la Lillehammer și un loc 6 la Titisee. Concurența mare din echipa Austriei face însă ca nivelul competitiv să fie mai ridicat decât oricând în ultimii 10 ani, astfel că este foarte greu să rămâi în echipa Austriei, deși cota este de 7 săritori. Fettner a fost scos din lot la Engelberg de tânărul Markus Mueller, care a obținut rezultate promițătoare, un loc 24 și un loc 11.
- Markus Eisenbichler – Eisi a revenit în Cupa Mondială după un sezon de pauză, în mare foame de a obține rezultatele de altă dată. Deși a început promițător sezonul, cu un loc 8 la Ruka, rezultatele nu au fost cele așteptate. Cu doar 4 clasări în puncte din primele 10 etape individuale, Eisenbichler nu putea spera să facă parte dintr-un lot german dornic să readucă acasă Vulturul după o pauză de 23 de ani.
Program
Sâmbătă, 28 decembrie, ora 17:30: Calificări Oberstdorf
Duminică, 29 decembrie, ora 17:30: Etapa KO Obersdorf
Marți, 31 decembrie, ora 14:30: Calificări Garmisch
Miercuri, 1 ianuarie, ora 15:00: Etapa KO Garmisch
Vineri, 3 ianuarie, ora 14:30: Calificări Innsbruck
Sâmbătă, 4 ianuarie, ora 14:30: Etapa KO Innsbruck
Duminică, 5 ianuarie, ora 17:30: Calificări Bischofshofen
Luni, 6 ianuarie, ora 17:30: Etapa KO Bischofshofen